Zambet trist

Mi-ai hranit sperantele, mi-le-ai zdrobit, apoi iar le-ai distrus si tot asa…Dar acum pot simti finalul nostru, pot simti ca te-am pierdut pentru totdeauna si nu stiu cum ma simt ,stiu doar ca zambesc cu un zambet care nu este al meu!
Aseara mi-ai spus ,fericirea ta nu mai este de mult langa mine… Eu nu stiu ce sa spun, nu mai am cuvinte… Cu lacrimi in ochi pot spune doar ca ma doare, doare rau de tot, dar voi fi bine…
Nu stiu daca iti mai aduci aminte, dar acum ceva timp, pe vremea cand stiai inca sa iubesti, mi-ai promis ca vei fi mereu aici langa mine, ca nu ma vei lasa niciodata sa plec, de ce promisiunile sunt facute ca mai apoi sa fie incalcate?! De ce?! Amintirile ma omoara, ma distrug pe interior… As vrea sa poti intelege si tu cum e sa doara, cum e sa nu poti dormii gandindu-te la tot ce a fost, la tot ce s-a spus si la timpul ce a trecut pe langa tine ca un fulger…
Imi doresc sa nu fi inceput niciodata sa simt asta, imi doresc sa fi fost rece, asa cum mi-ai reprosat ca am fost, dar sti, daca as fi fost asa cum ai spus tu, acum nu m-as fi simtit asa! Acum as fi fost mai rece decat gheata din pahar, si indiferenta nu?! Dar uite, te-ai inselat, eu nu am fost rece si nici indiferenta! Poate ca ai dreptate, asta am aratat, asta am vrut sa fiu, credeam ca daca sunt asa te voi tine mai mult langa mine, dar m-am inselat! Ai gresit si tu, am gresit si eu ,dar eu am platit pentru tot cu varf si indesat ,iar acum tot eu sunt cea care plateste in continuare pentru ca pe tine nu te afecteaza. Tu ai trecut peste tot ce a fost intre noi, peste tot ce am trait impreuna, peste toate saruturile noastre, iar eu imi aduc aminte absolut tot ,de parca ar fi fost ieri!
Poate ca voi fi bine la un moment dat, poate cineva ma va putea face sa uit de tine sau poate doar te voi uita cu timpul. Doar EL ma poate face sa uit de tine, prima mea iubire, sunt sigura de asta! El e singura persoana care este undeva in inima mea, inafara de tine, care ocupi mult prea mult loc…Acum totul este mult mai clar, poate de data asta el va sti sa fie langa mine cand tu nu mai sti…Ar fi ironia sortii ca el sa fie langa mine cand tu nu mai esti ,asa cum tu ai fost langa mine cand el nu era… Ciudat, nu?! Oricum…oricum ar fi, orice va fi eu voi face tot posibilul sa imi pastrez zambetul pe buze, chiar daca acesta este trist si fara viata. Nu voi mai putea fi eu pentru o vreme, dar voi face tot posibilul sa ma ridic cand nimeni nu se va astepta si sa fiu Denisa dintotdeauna, cea care zambeste si glumeste mereu, Denisa optimista si plina de viata , care are niste prieteni minunati, pe care ea ii iubeste la fel de mult cat te iubeste si pe tine si pentru ei va lupta sa fie asa cum trebuie, fericita!