Ninge afara, ninge si in sufletul meu…

Este atat de greu sa ma obisnuiesc cu realitatea, privesc pe geam la fulgii mici ce se apropie de pamant si la fel ca ei, asa e si inima mea, impartita in milioane de particele…Sperantele mele au fost facute praf… Orice as face si oricine ar fi langa mine, te iubesc asa de mult…Imi este atat de dor de tine, imi lipsesti atat de mult… Vreau sa fi aici, vreau sa te strang in brate si sa ramanem asa pentru totdeauna, vreau sa iti ating buzele, iar si iar si iarrrrr…Dar tu nu mai esti aici, m-ai lasat sa plec, m-ai lasat cu EL. Ai renuntat asa de usor, la fel si eu. Poate mai trebuia sa lupt, dar pentru ce?! Daca simt ca te-am pierdut de mult? De ce nu ma chemi inapoi, chiar atat de indiferenta iti sunt?! Da, stiu ! Orgoliul tau e mare, chiar daca nu recunosti …
De ce nu putem sa iertam ca am uitat sa ne iubim cu adevarat? De ce nu putem sa ne prefacem ca nu stim ca maine o sa gresim din nou?! De ce nu putem incerca sa fim fericiti?! De ce?!
EL tine la mine,imi arata asta…Nu pot sa il las acum, nu dupa ce i-am dat sperante, nu pot sa ii frang inima asa cum mi-ai facut si tu mie! Macar de am putea fi noi fericiti, macar nu ar fi degeaba, dar tu nu imi oferi nimic, in schimb el da…TOT ce tu nu poti si nu vrei sa imi dai…E alaturi de mine, are incredere in mine, ii pasa de mine …
Nu pot sa mi-te scot din minte! Un singur gand ma inebuneste, ca vreau sa te vad!!! Ca vreau sa ma saruti asa cum o faceai inainte, ca vreau sa fim doar noi doi, dar stiu ca nu e bine si ca asa ceva nu se poate intampla! EL nu merita asta,nu pot sa ii fac asta…Si totusi…te vreau asa mult aproape de mine… aproape de buzele mele…aproape de inima mea…