Ganduri zburatoare

Amintiri sunt multe, dar voi incerca sa ma limitez la cele care au avut ultimul cuvant de spus in povestea noastra, careia obisnuiam sa ii spun ,,poveste de iubire”.

Am avut inca odata incredere in tine, am sperat ca am invatat amandoi din tot ce s-a intamplat, dar din nou m-ai dezamagit… Am inceput sa retraim povestea ce candva ne unea, dar ca intotdeauna cand ti-am cerut sa hotaram destinul nostru , ai vrut mai mult timp. Probabil vei spune, vei crede mereu ca am fost eu de vina, ca am fost eu cea cruda ,care nu a vrut sa iti acorde timp de gandire, dar nu a fost asa! Si sti de ce? Pentru ca atunci cand exista iubire, nu ai la ce sa te gandesti, nu gandesti in primul rand! Doar simti!!! Inima iti spune tot ce trebuie sa sti, mai departe nimic nu mai conteaza. Daca m-ai fi iubit, ai fi stiut cat insemni pentru mine, ai fi spus orice sa ma intorci din drum ,chiar si dupa ce m-ai lasat sa plec… Ai esuat, nu odata, de mai multe ori! M-ai dezamagit de nenumarate ori si mereu te-am iertat, dar acum mi-am dat seama ca exista ceva la tine care nu se potriveste cu mine, iubirea mea este prea multa , iar tu nu vei sti sa imi oferi niciodata la fel de multa! Nici macar nu mai stiu ce simt, cum ma simt, daca traiesc sau nu, daca visez ,daca… Gandurile nu ma lasa, ma chinuie, imi soptesc la ureche ca nu mai esti important de multa vreme, ca este doar obisnuinta! Habar nu am, stiu doar ca aceste ganduri le voi ordona , imi voi linisti viata si sufletul… Voi astepta soarele si voi zambi din toata inima, chiar si cand sufletul imi va plange!